Postări populare

marți, 22 iunie 2010

Ion Ratiu,o sansa pierduta

Cele zece porunci ale românului,infăţişate de Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984:
1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.
2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.
3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.
4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.
5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.
6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu
mai bine decât el.
7. Nu aduce nicio critică, nici măcar „constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.
8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.
10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.
„Cred ca pot sa spun cu toata taria ca ma consider un om fericit pentru ca am avut norocul sa traiesc destul pentru a vedea istoria reintrand in matca si ca mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji tara. Pe langa asta, toate celelalte neplaceri, infrangeri, dezamagiri, le consider balbaieli ale unei lumi pe cale de primenire. O lume pe cale sa-si vindece ranile si sa-si construiasca sau sa-si reconstruiasca o morala. Optimismul meu robust ma face sa cred astfel. La sfarsit de decembrie '99, va invit sa credeti in fericire".Aceasta poate fi considerata ultima declaratie publica a lui Ion Ratiu, in fapt felicitarea de An Nou transmisa tuturor prietenilor si cunoscutilor domniei sale. Mai mult decat o urare, mesajul este o marturisire de credinta, iar indemnul sau simplu si plin de incredere ramane acum un testament. Ion Ratiu a fost un om politic cu o viziune clara asupra evenimentelor din Romania si din lume, pe care le-a analizat in articolele sale, a caror luciditate a atras atentia in cancelariile occidentale. El s-a facut cunoscut marilor lideri ai lumii inainte de 1989 ca ambasador de suflet al Romaniei, ca luptator pentru reinstaurarea democratiei in tara.Prin Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi, Ion Ratiu a fost catalizatorul exilului romanesc, canalizand eforturile compatriotilor nostri refugiati politic din toate statele lumii spre scopul ce a fost atins in decembrie 1989. Ion Ratiu a iubit cuvintele de care s-a folosit in toate cartile pe care le-a publicat. Volumul de memorii aparut luna trecuta la Editura «Univers», „In fine, acasa", il dezvaluie pe Ion Ratiu asa cum a fost: echilibrat,intuitiv,luptator,tolerant,optimist.Ion Ratiu s-a nascut la Turda, la 6 iunie 1917. Copilaria si tineretea si le-a petrecut in casa parinteasca si, probabil, raspunsul la intrebarea de ce continua dupa atatia ani sa se afirme ca patriot roman se gaseste tocmai in casa parinteasca, unde a fost crescut intr-o anumita traditie. Si-a facut studiile la licee din Turda si Cluj, iar pe urma la Universitatea clujeana, unde, in 1938, si-a luat licenta in Drept. Inca din ultimul an de studii a lucrat in biroul domnului Ionel Pop, nepot al lui Iuliu Maniu si fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor. Apoi, in armata, a facut Scoala de ofiteri de rezerva la Craiova, unde a iesit sef de promotie si de unde a fost trimis pe zona cu regimentul sau, 31 Artilerie din Cluj, la Sacaseni. Acolo fiind, in uniforma, a fost numit in Ministerul de Externe si trimis la Londra in februarie 1940, unde a sosit in aprilie acelasi an. Era cu cateva saptamani inainte de marele debaclu din Franta: prabusirea frontului si capitularea Frantei.In Occident nu se realiza inca marele pericol, care a devenit evident abia dupa prabusirea Frantei, dupa ce s-a spart frontul in Occident.
Cand s-a prabusit Franta, toata lumea si-a dat seama ca pericolul Germaniei naziste era autentic. In acea vara a lui 1940, Ion Ratiu a continuat sa functioneze in postul sau la Legatia Romana de la Londra. Ambasador era atunci Viorel Tilea, care a fost insa rechemat o data cu formarea guvernelor de tranzitie si incercarea Regelui Carol de a pactiza, de a gasi o solutie impreuna cu Hitler. Dupa plecarea Regelui, deci la infiintarea statului national-legionar, in septembrie 1940, Ion Ratiu si-a dat demisia. S-a dus la Ministerul de Externe englez si a cerut azil politic. Asa a ramas in Anglia. A avut marele noroc sa primeasca o bursa la Cambridge, unde a studiat timp de trei ani, luandu-si diploma de Master of Arts in Stiinte Economice. In timpul cat s-a aflat la Cambridge, a sustinut o serie de emisiuni radio, pe teme politice, in problema Transilvaniei, mai ales dupa Dictatul de la Viena si cedarea nordului Transilvaniei.Ion Ratiu a fost activ si in viata studenteasca. A infiintat „Asociatia Studentilor Romani din Marea Britanie". Organizatia era mica, numara 27 de persoane din toate universitatile Angliei, dar a reusit sa obtina ca William Temple, care era atunci Arhiepiscop de Canterbury, sa fie patronul ei. Au avut, deci, de la inceput, o firma buna, cu oarecare greutate si au fost priviti cu simpatie de celelalte organizatii.De asemenea, Ion Ratiu a lucrat in Consiliul International al Studentilor, ca vicepresedinte, in timpul razboiului. Apoi a fost cooptat in Comitetul Executiv al Consiliului Mondial al Tineretului. Tot el a infiintat, dupa razboi, ca raspuns la preocuparea tuturor pentru viitorul Europei, o asociatie numita „CESYS" (Societatea Studentilor si a Tineretului din Europa Centrala si de Rasarit). Desi tanar, a fost cooptat si in Comitetul Executiv al „Miscarii Romanilor Liberi", care s-a opus alinierii Romaniei cu Germania nazista si care a afirmat tot timpul ca pozitia Romaniei, locul Romaniei este alaturi de marile puteri democratice din Occident, cele care au ajutat la crearea Romaniei Mari.In perioada aceea, Ion Ratiu scria articole, tinea conferinte si vorbea la radio, la BBC, bineinteles.Au venit alegerile din 1946. Imediat ce au fost anuntate, i-a scris lui Iuliu Maniu, prin Ionel Pop, si s-a oferit sa mearga in tara sa candideze in alegeri. A primit raspuns prin colonelul de Chasterlain, care fusese parasutat in Romania in timpul razboiului.
Cand a revenit in Anglia, acesta i-a transmis din partea lui Maniu ca e mai bine sa stea pe loc, pentru ca, din pacate, „si alti buni romani vor trebui sa plece, sa continue lupta nationala in strainatate". S-a angajat atunci la o agentie de presa americana, International News Service, care acum face parte din UPI (United Press International). In calitate de corespondent al acestei agentii de presa, a scris despre pactele si tratatele de pace cu tarile din Balcani, in special cu Romania. A avut, deci, ocazia sa vada intreaga situatie a delegatiei oficiale, dar a avut contacte numai cu delegatia neoficiala romana si cu occidentalii. Dupa Conferinta de Pace a continuat sa lucreze in presa, dar si-a dat seama ca este imposibil pentru un patriot roman sa-si desfasoare activitatea fara resurse economice serioase. A intrat atunci in navlosire; lucra, deci, la o companie maritima si facea transmisiuni la radio.In 1957 si-a constituit propria companie maritima, companie care ulterior s-a dezvoltat: a stabilit o linie de evacuare, pentru cargouri numai, intre Europa si America. A continuat aceasta activitate pana in 1975, cand, la varsta de 58 de ani, s-a decis sa se dedice in intregime problemei romanesti.In 1955 a inceput editarea unui buletin de stiri in limba engleza, pe care il scotea saptamanal - „Free Romanian Press" (Presa Libera Romana) - cu scopul de a informa Occidentul, mai ales ziarele, deputatii si oamenii politici influenti din Anglia despre situatia din Romania. Publicatia era mai mult sau mai putin limitata la Anglia. Dupa 20 de ani, a transformat aceasta publicatie intr-o mica revista sapirografiata: „Presa Libera Romana",un fel de brosura lunara, scrisa in engleza si romana. In 1965 s-a infiintat Asociatia ACARDA, „Asociatia Culturala a Romanilor din Anglia".Ion Ratiu a fost presedintele acesteia.Desi i se spunea ciatie „culturala", potrivit traditiei ardelenesti din trecut, cultura cuprindea si politica, pentru a se putea afirma aspiratiile romanesti. Dupa infiintarea URL (Uniunea Romanilor Liberi) la Geneva, in mai 1984, dupa un an, a aparut „Romanul Liber", publicat, in editii paralele in limbile engleza si romana, fara a se repeta informatiile.
URL cauta sa exprime aspiratiile de libertate si democratie ale romanilor.Spre deosebire de alte organizatii, URL a fost infiintata dupa o solida si matura pregatire. In 1980, impreuna cu profesorul Brutus Coste, din America, Ion Ratiu a lansat un apel catre toti romanii, in sensul de a actiona pentru ca tara lor sa fie reprezentata in mod demn in Occident. Pana in 1975, a functionat un Comitet National Roman, sub obladuirea Regelui Mihai, dar in 1975, acest organism a incetat sa activeze. Socotind ca este bine sa se continue lupta inceputa, un apel a fost lansat simbolic la 1 Decembrie 1980, iar patru ani mai tarziu, s-a infiintat Uniunea Romanilor Liberi.In 25 decembrie 1989, a initiat o larga campanie de ajutorare a Romaniei, coordonata de „Relief Fund for Romania", cu sediul central la Londra, institutie de caritate inregistrata, potrivit legii britanice, cu nr. 802.654, care a adus in Romania, numai in 1990, medicamente, alimente si imbracaminte estimate la peste 10 milioane de lire sterline. Din 1990, salariul sau de deputat este donat unei scoli de handicapati neuromotori.
Ion Ratiu ne-a parasit. Omul a carui silueta distinsa, dintr-un alt timp, dar mai ales dintr-o alta lume, incepuse, in cele din urma, sa fie perceputa ca o marca de noblete a peisajului politic romanesc, a ramas pana in ultima clipa, in ciuda suferintei, de o admirabila consecventa: elegant, discret, de o aristocratica detasare.Consecventa este poate calitatea ce il caracteriza in cel mai inalt grad. Coborator dintr-o veche familie transilvana, care a dat mai multe generatii de luptatori pentru cauza nationala a romanilor, de n-ar fi sa-i amintim decat pe memorandistul Ion Ratiu si pe fruntasul taranist Iuliu Maniu, isi va inscrie propria actiune pe aceeasi linie, dar in conditii inedite, dictate de delirul Istoriei: timp de 50 de ani va fi, in exil, „avocatul pe cont propriu al democratiei in Romania".Interzis in tara, initiativele lui capata datele unei enorme subversiuni purtate la scara internationala. Scrie cateva carti, menite sa furnizeze Occidentului argumente in favoarea abordarii diferite a raporturilor cu tarile din zona sovietica, publica sute de articole, organizeaza conferinte, congrese, intalniri, este la originea unor asociatii precum UMRL, iar din decembrie 1989, lanseaza mai multe programe de ajutor umanitar pentru Romania.Romania a fost pasiunea constanta, niciodata tradata, a acestui barbat cu suflet de cuceritor.
In ultimele zile ale lui decembrie, inconjurati de zapezile Alpilor si impresurati de linistea densa, materiala, care se lasa peste casa din Zermatt, imi spunea ca, privind in urma, se poate considera un om norocos. Confirmand aceasta fraza din Prefata ultimei sale carti, In fine, acasa: „Da, cred cu toata taria ca ma pot considera un om fericit: pentru ca am avut norocul sa traiesc destul pentru a vedea istoria reintrand in matca ei si ca mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji tara". Cum mai obisnuia sa spuna, cu optimismul sau robust, ardelenesc, niciodata, nimic nu este definitiv pierdut. O poarta se inchide, o alta se deschide. Ion Ratiu intra, astazi, pe poarta timpului etern.-Petre Raileanu,17 ianuarie 2000, Paris.
Un mare numar in perioada 1940-1959, dar mai ales in timpul ultimului Razboi Mondial, impotriva nazismului (intr-un ciclu la care au participat Contele de MANSFIELD, Ducesa de ATHOL, Profesorul Salvador de MADARIAGA etc.).
1960 - Turneu de conferinte in America, extins la 67 de orase de pe intreg cuprinsul Statelor Unite, in perioada Ianuarie - Mai. De atunci, numeroase conferinte in intreaga lume.
- Interviuri si articole ocazionale la Serviciul Roman al BBC (1940-1951);
- Asistent de program la BBC (1952-1955);
- Ziarist independent, colaborari regulate la Serviciul Roman al BBC, avand o rubrica proprie la doua saptamani: „Interviuri cu membri ai Parlamentului despre problemele curente" (1955-1957);
- Numeroase emisiuni in limba romana la Radio „Europa Libera", BBC, „Vocea Americii", „Deutsche Welle".
- Membru al Partidului National Taranesc (azi P.N.T. - Crestin si Democrat);
- Presedinte fondator al „Asociatiei Studentilor romani din Marea Britanie";
- Membru al Delegatiei romane la Adunarea Natiunilor Europene Captive de la Strasbourg, Aprilie 1958;
- Membru al Comisiei Central - Est Europene a „Miscarii Europene";
- Membru al organizatiei scriitorilor „PEN Club International" si „PEN in Exil";
- Presedinte al Federatiei Internationale a Ziaristilor Liberi (1957-1984) si presedinte de onoare (din 1984);
- Membru al „Asociatiei Presei Straine" din Londra;
- Unul dintre fondatorii organizatiei „Amnesty International" (1960);
- Membru al „Asociation of Public Speakers" din SUA;
- Presedinte al „Asociatiei Culturale a Romanilor din Anglia" - ACARDA (1965-1985) si presedinte de onoare (din 1985);
- Presedinte al „Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi" (din 1984).
In timpul Revolutiei din Decembrie 1989, a anuntat ca se va intoarce in Romania. La 24 ianuarie 1990 a sosit la Bucuresti, insotit de oameni politici britanici si gazetari occidentali. A fost primit pe aeroport de numerosi romani, printre care se afla si prietenul sau din tinerete, dl. Corneliu Coposu.
A fost candidatul la Presedintia Tarii al Partidului National Taranesc - Crestin si Democrat si al altor patru partide la alegerile din 20 Mai 1990. A fost ales deputat in judetul Cluj. Colegii sai din Parlament l-au ales, prin vot secret, Presedinte al Grupului Parlamentar P.N.T.-CD. Este membru al Comisiei de Politica Externa a Parlamentului Romaniei.
„Drumul spre Turda mi-a rascolit amintirile, desi Gherman a tinut sa-mi vorbeasca aproape tot timpul, caci el are divergente de opinie cu ceilalti conducatori PNT de aici.La biserica familiei ne-au asteptat Preotul si mai multi membri ai familiei «din Romanime», si diversi prieteni. Biserica e nou decorata in interior. Portretele lui Basil Ratiu, Dr. Ioan Ratiu si «Mosul» meu, Nicolae P. Ratiu, sunt in camaruta, la dreapta altarului. Cu o multime de alte obiecte, icoane pe lemn etc. din biserica, asa cum erau inainte de re-decorare. Toate prafuite, dar au fost macar pastrate. Am aprins lumanari la pietrele mortuare din spatele bisericii. Singurele care au mai ramas. Celelalte, la dreapta si la stanga bisericii, au disparut. Mya a refuzat sa intre in casa Preotului, nou construita pe pamantul «tintirimului». Casa lui «Mosu» (Parintele Nicolae P. Ratiu) a fost inlocuita. Cea a Cantorului e tot acolo. Probabil, renovata.Cu autobuzul la mormintele familiei, sus pe deal. Dar ne-am coborat de sus in jos. Nu invers, cum mergeam pe vremuri. Pe jos, bineinteles. Printre morminte, caci tot dealul e acum un cimitir. Cand eram copil, mormintele noastre erau chiar pe drumul nepietruit din varful dealului. Am aprins lumanari. La mormantul tatalui si bunicului meu si le-am spus alor mei ca si eu as vrea sa fiu inmormantat cu ei. Apoi, la cel al mamei mele si al lui Pica; la cel al bunicii mele, Ludovica, si la cel al lui Gligor si copilul de 4 ani, Ioan, tatal si fiul Memorandistului.De acolo, l-am ridicat pe Taici Mezei, de la casa lui. Impreuna ne-am dus la gradinita de copii din casa Taicutului. Am impartit cadouri copiilor si m-am fotografiat cu Dica, venita special sa ne vada.Atmosfera miscatoare.La casa de langa pod, unde am copilarit, au venit multi prieteni si cunoscuti. Am vizitat camerele casei noastre, acum impartite in multe incaperi minuscule. Patru familii locuiesc acolo. Plus o a cincea, in camerele de la parter, unde era camera mea de burlac.Printre prieteni a fost si Nitu Rusu, prietenul meu cel mai bun, alaturi de Daghi Muresan, acum decedat.Pe jos, la statuie. S-au strans foarte multi oameni. Spontan. Le-am vorbit. Nicolae a inregistrat totul pe «video».Iarasi pe jos pana la sediul Partidului National Taranesc. Aproape de Biserica Catolica, de langa cinematograful-teatru ce aveam pe vremea aceea. A fost un alai. Lumea ne privea cu mult interes. Abia astept sa ma intorc sa le vorbesc acestor oameni.Dupa atatia ani, o viata, s-ar putea spune, traiti in lume, locurile acestea sunt ale mele, iar oamenii de aici sunt de-ai mei. Timpul ne poate schimba, la fel, traiul intr-o alta geografie sau alta cultura, dar ceva ramane in noi neschimbat. Si acest ceva iese cu putere la iveala cand ne gandim sau cand revenim in locurile natale.Si atunci vedem ca noi, cei de acum, suntem legati cu un fir subtire, dar tenace de noi, cei de la inceput si dintotdeauna. Ceva care ramane poate o vreme ascuns, invizibil, subteran, dar care nu dispare. Niciodata.La intoarcere, la Cluj, ne-am oprit la Doina Cornea. Simpatica. As spune naiva. Vrea ca toate partidele sa facem bloc impotriva Frontului. Imposibil, dupa mine. In felul acesta, legitimam Frontul. Lupta trebuie sa fie condusa pe partide.Seara, la sediul PNT. Le vorbesc. Ma urmaresc cu atentie. Puiu Boila ma prezinta.Sambata dimineata, la Biblioteca Universitatii. Ma prezinta Prof. Mircea Mihailescu. Sala arhiplina. Atmosfera ca la biserica, mi-am zis.La Tanti Renée, la Cimica Sabau, fotografii pentru «Figaro Magazine», cu François, care mi-a devenit adevarat prieten, dupa toate zilele astea.Interviuri etc.... Mi se da o cina la Hotelul Transilvania, pe Cetatue, unde stam. Sunt multe probleme PNT la Cluj. Descendentii Vardistilor, si ei au probleme. Ii sfatuiesc pe toti sa fie intelepti si sa se uneasca. Mircea Varda, pe care Virgil Stelea il lauda asa de mult, imi ia un interviu. De asemenea, diversi tineri si batrani. Apoi norvegienii si altii. Nici nu mai stiu cine."-Fragment din cartea „In fine, acasa. Note zilnice. Decembrie 1989 - decembrie 1990"
Adevaratii romani au ramas mai putini. Am aflat cu durere ca Ion Ratiu nu mai este. Un om care nu a incetat nici un moment sa ramana un fiu devotat al Romaniei, asa cum, din pacate, putini mai putem intalni printre noi. Am parcurs cu Ion Ratiu aproape doua decenii de Exil dureros, timp in care marele disparut a gasit intotdeauna resursele cu care sa ma incurajeze ca intr-o buna zi Libertatea si Democratia vor reveni si in tara noastra. Ii port, de aceea, o imensa recunostinta si il voi pastra de-a pururea in memorie ca pe un patriot pentru care Romania a fost mai mult decat orice pe aceasta lume.
Activitatea sa politica poate sta ca pilda multora dintre aceia care s-au grabit sa se autodesemneze ca „oameni politici". Echilibrul desavarsit al actiunilor sale politice, sinceritatea, dar si dibacia pronuntiilor sale il aseaza pe Ion Ratiu printre care, extrem de putini, care au reusit sa aseze jaloane inconfundabile in tanara si atat de firava Democratie romaneasca de pe 1989.
Pacat ca varsta inaintata si o boala necrutatoare l-au rapus! Romania ar mai fi avut nevoie de un Ion Ratiu...
Dumnezeu sa-l odihneasca.-Doru Braia
Inca un ziar?N-avem destule deja?Da, avem. Avem 2000 de titluri, dintre care 50 de jurnale. Zic „jurnale" intentionat, pentru ca ziarele si gazetele sunt „publicatii periodice, avand de obicei aparitie zilnica" (vezi Dictionarul explicativ al limbii romane).Atunci, de ce COTIDIANUL?Raspunsul e simplu. Este vorba de democratie si profesionalism in gazetarie. Cetateanul trebuie informat. Altfel nu-si poate exercita drepturile si indeplini indatoririle. Pentru aceasta, are nevoie de fapte.
Reporterul aduna aceste fapte si le expune. El ia un instantaneu, prezinta o problema. E clar, fotografia nu trebuie retusata. E clar, toate aspectele problemei, toate situatiile trebuie redate obiectiv. Dar atat. Concluziile sa le traga cititorul. Un gazetar incapabil sa faca acest lucru nu rezista in Occident. Isi pierde slujba.Bineinteles, vom si comenta. Explicit. Vom prezenta opinia noastra, a celor avizati in problema examinata, precum si opinia dumneavoastra, a cititorilor. Insa vom avea grija sa evitam orice confuzie intre fapt si opinie. Astfel, zicem noi, vom servi democratia.
Iata ce ne propunem!Pe tvr1 era Ceausescu,pe tvr2 erau comunisti care spuneau sa dam pe tvr1,vorba lui Mircea Badea.In Romania abia iesita din coconul comunismului, un mare spirit democratic a nazuit sa creeze un ziar de tip occidental. „Cotidianul", fondat de Ion Ratiu in 1991, a adus in peisajul presei romanesti a inceputului deceniului zece, cand predominau litaniile lungilor articole - eseuri, sobrietatea jurnalismului britanic promovat de „The Guardian"; frumusetea fotografiei editate cu profesionalism, pe suportul unui tipar impecabil; stirea si informatia ridicate la rangul de lege a totputernica a ziarului, in care opinia isi are locul ei, mereu acelasi in coltul de sus al paginii a doua.Acuzele au fost nenumarate la acea vreme, mai ales, tacit sau fatis, din partea celor care nu intelegeau de ce „Dreptatea" nu era suficienta. De ce ziaristii consacrati ai oficiosului PNT-CD nu constituiau echipa ideala pentru noul ziar. Or, Ion Ratiu a preferat sa selecteze o echipa de oameni tineri (tehnoredactori, operatori, redactori, editori, corectori, reporteri), i-a format luni de-a randul, timp in care „Cotidianul" a fost simulat zilnic, sub pretioasa si exigenta indrumare a lui Brian Jones, lansand in final noua publicatie pe 10 mai 1991.Nu pot uita miracolul zilnic al afacerii „Cotidianului" in vremurile lui de inceput, sedintele de redactie scurte, dar atat de tonice, la care participa, adesea, si Ion Ratiu, insistand de fiecare data ca articolele noastre sa fie concise si pur informative, fara urma de atitudini moralizatoare, partinitoare sau didacticiste. Cititorul era suveranul nostru. Un cititor inteligent, capabil sa-si formeze singur opiniile, sa decida si sa aleaga, pornind de la ceea ce-i ofeream noi: informatia curata.In acele zile, am invatat cu totii ce inseamna adevaratul jurnalism de la un om, care timp de aproape doua decenii, a realizat emisiuni de radio la Serviciul Roman al BBC, fiind totodata asistent de programe la acelasi BBC si ziarist independent. ION RATIU!„Cine ma cunoaste in tara asa cum sunt?...", se intreba Ion Ratiu, in 1991, intr-o brosura publicata de Progresul Romanesc, pe care fondatorul „Cotidianului" nu o considera nicidecum o autobiografie. Nu stiu daca, pana la capatul vietii, Ion Ratiu a putut afla raspunsul la aceasta intrebare, el despre care s-au inventat atatea fabulatii. Stiu, insa, ca Ion Ratiu a fost omul care a facut totdeauna efortul de a aspira la lumea astrilor, cum obisnuia el sa spuna, iar aceasta i-a fost adevarata rasplata.-Irina Negrea, primul redactor-sef al „Cotidianului"L-am cunoscut pe Ion Ratiu, de-a lungul timpului, atat cat il cunoaste orice ziariast de politica pe un parlamentar. L-am cunoscut mai putin ca patron de ziar, pentru ca Ion Ratiu nu s-a amestecat in politica ziarului. Eram deja la Cotidianul atunci cand mi-a spus:"Ai scris odata despre mine ca am condus sedinta Camerei Deputatilor dormind. Sa stii ca nu m-am suparat si nu-ti port pica. Asta este libertatea presei". Cuvintele sale spun totul despre modul in care intelegea functionarea democratiei.Ion Ratiu n-a avut niciodata nevoie sa-si controleze gesturile sau cuvintele, pentru ca reflexele sale n-au fost niciodata parazitate. Traise intr-o democratie, avea acest avantaj, si poate a fost motivul pentru care unii nu l-au iertat. Ne este foarte greu sa acceptam lectii, sa acceptam ca gresim, sa fim de acord ca, oricat de mult am vrea sa fie altfel, trecutul intunecat a lasat urme in fiecare dintre noi. Cel mai la indemana exemplu, pe care mi l-a evocat cu cateva luni in urma, a fost momentul reaparitiei unui partid comunist in Romania, pe care el l-a salutat cu consecinta unui cor de voci dezaprobatoare printre care, recunosc, m-am numarat.
"Lupta impotriva comunismului trebuie sa se duca deschis, pe fata, nu in ilegalitate si nu prin persecutii"- au fost argumentele lui, pe care azi mi le insusesc.Acelasi mod de a intelege lucrurile i-au adus destule dezaprobari si in sanul partidului. Colegii sai, trecuti prin 50 de ani de comunism, refuzau sa inteleaga ca ziarul care ii apartine nu poate fi obligat sa se transforme in gazeta de partid a PNTCD, in orice caz nu poate fi obligat de catre un om cu convingeri democratice. Singurul lucru pe care l-a incercat Ion Ratiu a fost sa afle de ce gandesc asa cei care scriu ziarul, daca au argumente pentru punctele lor de vedere. Acuzatiile care i-au fost aduse, chiar in ultimele zile, ca s-a folosit de Cotidianul pentru a se rafui cine stie cine au starnit ilaritate in redactie, unde stie fiecare cum isi scrie articolele. Pot sa spun, cu mana pe inima, ca aceasta acuzatie este total nefondata.Nu vom putea cantari niciodata cat a insemnat Ion Ratiu pentru calitatea politicii romanesti. Si-a urmat traseul in Parlament cu eleganta si cu discretie, si aceasta discretie l-a tinut departe de pagina intai a ziarelor. El a reusit insa, cu rabdare, sa ne contamineze - atat cat era posibil - cu pasiunea libertatii-Marcela Feraru
La 17 ianuarie 2000, la ora doua dimineata, s-a stins din viata, in resedinta sa din Londra, in varsta de 82 de ani, ION RATIU.Inainte de Craciun a venit la Londra pentru analize medicale, deoarece nu se simtea bine. Controalele si analizele au descoperit un cancer la esofag. Dupa Sarbatorile Craciunului, doctorii au decis sa-l opereze, deoarece nu mai putea inghiti, iar in primele zile ale lui ianuarie a fost operat intr-o clinica particulara. A ramas numai o saptamana in spital, timp in care s-a impacat cu soarta, nu mai dorea sa vada pe nimeni, nu vroia nimic, nu manca, refuzand total sa lupte pentru viata lui.Singura dorinta a fost sa fie adus acasa, iar in zorii zilei de 17 ianuarie a inchis ochii pentru totdeauna.Pentru romanii din strainatate, el a fost intemeietorul Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi si al ziarului „Romanul Liber", unul dintre fondatorii lui „Amnesty International". A fost Omul - ROMANUL - care a facut cunoscuta situatia Romaniei, asa cum era ea, fara perdea, in cele mai mari cancelarii din lume. S-a dedicat in intregime cauzei poporului roman si a tarii in care s-a nascut.Romanii din strainatate l-au iubit si l-au stimat si isi pusesera toate sperantele si increderea in lupta lui pentru Libertate si Democratie in Romania. Si a facut intr-adevar tot ce a putut, fara sa se gandeasca la viata lui pusa uneori in primejdie, ca atunci cand a fost atacat si alungat in unele locuri in timpul campaniei electorale, batjocorindu-l in presa, umilindu-l in redarea cu mare greutate si interventii a Buletinului de Populatie, furandu-l, dandu-i foc la casa etc.Romanii din Romania insa - nu toti l-au inteles - au zis ca a venit sa le vanda tara. Nici partidul lui nu l-a inteles, au zis ca a venit sa le ia scaunele.La capatul puterilor, intors la Londra, purtand cu el necrutatoarea boala si apucand doar sa publice o mica parte din memoriile lui, a cedat fara impotriviri despartirii pentru totdeauna de cei dragi care-l inconjurau.Publicarea memoriilor sale va continua, asa cum a dorit.Inmormantarea va avea loc la Turda, orasul natal din Romania, la 23 ianuarie. Iar la Londra se va oficia o slujba religioasa.Nu-l vom iuta niciodata.Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace!-Nicoleta Mussulis,Londra,18 ianuarie,2000
In Septembrie 1989, cand a expirat contractul meu cu BBC - World Service, m-am dus la Ion Ratiu si i-am cerut sa lucrez pentru ziarul „Romanul Liber". A stat putin sa se gandeasca - ziarul era copilul lui preferat si se ocupa personal de redactarea lui -, apoi m-a angajat, cu prudenta, cum isi ducea toate afacerile, de proba. Si am lucrat cu el pana la inceputul lui 1995, cand ziarul a fost mutat la Bucuresti. Dar am continuat sa-l intalnesc cu diferite ocazii si sa schimbam impresii despre activitatea lui pe scena politica romaneasca, despre treburile incalcite din Parlament si despre vederile lui privind viitorul european al Romaniei.
Era uneori dezamagit de evolutia tarii dupa 1989, de carierismul si nepotismul de care se izbea sau de lipsa de orizont si integrare europeana de care dadeau dovada multi politicieni; il intelegeam, dar mai ales il compatimeam, pentru ca Ion Ratiu ii judeca pe toti, inclusiv pe adversari, din punctul de vedere al unui gentleman, uitand ca cei 50 de ani de spalare comunista de creiere exacerbasera levantinismul din Romania la un apogeu de neimaginat.Acum, cand Ion Ratiu s-a dus sa-si intalneasca celebrul stramos ardelean, as vrea sa notez cateva impresii despre el ca Om, nu politic, nu veleitar, nu businessman.Ce m-a izbit aproape imediat cum am inceput sa lucrez cu el a fost fenomenala lui memorie. Imi trebuia la un moment dat un nume sau un fapt din trecutul politic european sau romanesc. Ratiu se gandea un moment si indruma: „Du-te la sertarul cu dosarele ABC din arhiva - arhiva avand cateva... zeci de mii de asemenea dosare! - si in dosarul cu numele XYZ gasesti..." (personajul sau faptele ce cerusem). In penthouse-ul de la Londra transformat in redactie se gaseste si acum o serioasa biblioteca, mai mult politica. Ratiu era in stare sa ceara din cele peste 6000 de carti o anumita carte care sa contina un citat de care avea nevoie atunci si stia si aproximativ cam la ce pagini sa-l gaseasca! Memoria aceasta nu l-a parasit deloc, nici dupa ce sarise binisor de 80 de ani.Apoi, purtarea lui cand era atacat. Ce atacat, ca multi l-au batjocorit, l-au lovit sub centura si l-au manjit cu noroi.
De multe ori vroiam sa raspund pe masura, sa atac si eu dur, sa uit de politetea elementara si sa le zic si eu ceva de mama lor. Ratiu ma pondera si imi spunea cu un zambet superior sa-i las in plata lor. Datorita lui am adoptat ca linie a „Romanului Liber" sa se riposteze la atacuri fara nici cea mai mica invectiva. Aceasta fateta a caracterului lui nu inseamna nici slabiciune, nici frica de scandal, nici lasitate, ci era crezul lui de gentleman, care nu se cobora la murdariile fostilor condeieri peceristi ajunsi mari democrati in noua Romanie.In fine, pentru mine personal, libertatea redactionala fara limita de care m-am bucurat a insemnat totul. Sa nu uitam ca, inainte de venirea mea, Ratiu ducea in spate toata activitatea redactionala. Sa nu uitam ca ziarul nu aducea venituri, ci ii gaurea buzunarele. Dupa ce am preluat redactarea, m-a lasat sa fac ce cred eu de cuviinta, fara sa se amestece si fara sa impuna ceva (afara de renuntarea la atacuri sub centura). Era de la sine inteles, dupa ce m-a cunoscut mai bine, ca „Romanul Liber" va avea o linie anticomunista, nu va fi niciodata o tribuna a fascismului si va milita pentru democratizarea Romaniei.Ion Ratiu a adus in Romania,pe langa celebrul lui papion, lupta politica cu manusi albe, eleganta englezeasca in mijlocul injuraturilor autohtone si prestigiul unei comportari de real diplomat in evenimentele publice. A avut si un mare defect: incapatanarea; in loc sa se lafaiasca in vila lui din Elvetia sau sa se plimbe in jurul elegantului sau apartament de langa hotelul londonez Ritz, s-a incapatanat sa stea la Bucuresti, sa incerce sa puna umarul pentru democratizarea si prosperitatea tarii pe care o iubea cu mintea, sufletul si mandria numelui lui stramosesc.-Eugeniu Dinescu, prof. conf. Dinu Mussulis
Ziarul „The Daily Telegraph" dedica ample spatii celui care a fost
Ion Ratiu - milionarul roman exilat, urmarit de securitatea lui Ceausescu
Ion Ratiu, care a murit la 82 de ani, a fost unul dintre cei mai ferventi critici ai regimului lui Nicolae Ceausescu, devotandu-si intreaga viata si avere cauzei anticomuniste din Romania. De-a lungul timpului, s-a aflat, deseori, in situatii care par desprinse dintr-un roman politist.In august 1989, in timp ce facea lobby in Congresul American pentru inasprirea sanctiunilor impotriva regimului din Romania, Ratiu a primit un telefon la Washington, prin care era alertat de politia germana si belgiana, de faptul ca o echipa de agenti feminini se deplaseaza la Londra pentru a-l asasina, la ordinele Elenei Ceausescu.Se presupunea ca femeile lucrau pentru Departamentul de Informatii Externe al Serviciului Roman de Informatii, cunoscut sub numele de DIE.Ratiu, atunci in varsta de 72 de ani, a primit afirmatia cu calm. „Sunt obisnuit cu amenintarile cu moartea prin telefon, dar voi fi vigilent cu doamnele de la DIE." Cu parul sau alb si cu slabiciunea pentru papioane, Ratiu parea un impresar de moda veche. Infatisarea sa a fost luata in deradere de vechiul regim comunist la intoarcerea sa in Romania, in 1990, pentru a candida la presedintie. Esecul sau in alegeri i-a provocat o mare dezamagire personala.In spatele manierelor desavarsite se afla o determinare extraordinara. In 1978, in timpul unei vizite a lui Nicolae Ceausescu in Marea Britanie, Ratiu a fost arestat in timp ce conducea o manifestatie de protest. In timpul vizitei, regina a fost obligata sa-i acorde lui Ceausescu protectie. In timp ce disidentii romani erau socati de primirea calduroasa de la Londra, familia Ceausescu ordona generalului Ion Pacepa, seful DIE, sa-l asasineze pe Ratiu.O luna mai tarziu, Pacepa a fugit in Occident, si a publicat o carte senzationala despre regim, descriindu-i intrigile. Ratiu a publicat extrase din acea carte in ziarul sau, „Romanul Liber".In 1975,
Ratiu a decis sa-si dedice timpul Romaniei: „Telul meu este simplu", spunea el, „democratie si libertate in Romania."In acel an a publicat cartea „Romania contemporana", descriindu-si tara ca fiind vasala Uniunii Sovietice, in frunte cu dictatorul Ceausescu.In 1984, Ratiu, care avea resedinte la Zermatt si Londra, a pus bazele Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi la Geneva. Cartierul sau general din Londra, din Regent Street, a devenit, mai tarziu, Centrul Cultural Roman.In ziarul sau, Ratiu a publicat situatia disperata a Doinei Cornea, unul dintre putinii disidenti din Romania. Publicitatea internationala i-a salvat, probabil, viata.Ion Augustin Nicolae Ratiu s-a nascut pe 6 iunie 1917, la Turda, in Transilvania, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. Strabunicul sau, Ioan Ratiu, avocat, a fost in fruntea Partidului National Roman si a luat parte la revolutia din 1848.Ion Ratiu a studiat dreptul la Universitatea din Cluj si stiintele economice la St. John College, Cambridge. A mai lucrat, deasemenea, la Biroul Roman din Londra, unde unchiul sau, V.V Tilea, era seful delegatiei.Cand Germania a invadat Romania, in septembrie 1940, Ratiu a cerut azil politic la Londra. A lucrat in calitate de colaborator al postului de radio BBC si, pentru o perioada scurta, la depozitele Pall Mall si Forwarding Co. In 1957 si-a dezvoltat propria afacere, J.R. Shipping. In timp ce afacerile prosperau, Ratiu nu a neglijat Romania. In 1945 s-a casatorit cu Elisabeth Pilkington. In 1951 a refuzat oferta de a candida pentru Conservatori la St. Helens, locul de bastina al familiei sotiei sale.Ratiu a continuat sa monitorizeze politica Romaniei de aproape, in special in relatia cu Uniunea Sovietica. In 1957 a publicat cartea „Policy for the West". Aici a impartit lumea in tari sovietice, democratii vestice si natiuni fara vreo optiune, implorand Vestul sa castige de partea sa tarile nedecise.In tara nu s-a putut intoarce decat abia in ianuarie 1990, pentru prima data dupa 50 de ani. A candidat la presedintie in acelasi an, la varsta de 73 de ani, pentru Partidul National Taranesc Crestin Democrat. Sloganul sau era „Dreptate sociala si morala crestina". A pledat pentru o schimbare dinamica spre economia de piata, cu radacini adanci in Vest si a sustinut micii fermieri. A pus bazele unei aliante noi centriste pentru a-l sprijini, dar lucrurile nu au decurs simplu.In timpul campaniei electorale, prima dupa mai bine de 40 de ani, Ratiu si sotia sa au fost atacati, doi dintre suporterii sai au fost omorati, si la Suceava, unul dintre consilierii sai a fost batut atat de rau pe strada, incat a ajuns la spital.Chiar si dupa alegeri, Ratiu nu a fost lipsit de violente. Cand presedintele Ion Iliescu a lasat minerii sa vina la Bucuresti, in iunie 1990, sa-i infranga pe „inamicii" Frontului Salvarii Nationale, acestia au inconjurat casa lui Ratiu, au patruns in ea si l-au luat ostatic, impreuna cu alte trei persoane, intr-un camion.Ratiu a supravietuit incidentului, dar incercarile sale de a pune bazele singurului ziar non guvernamental si a unui post de televiziune au fost zadarnicite, iar ziarul devastat de mineri. Amenintarile cu moartea nu au incetat,in 1994 casa sa fiind incendiata in timp ce Ratiu de afla in strainatate.Cu toate ca nu a castigat alegerile, Ratiu a fost senator de Turda, orasul sau natal, si s-a stabilit, impreuna cu sotia sa la Bucuresti (pastrandu-si resedintele din Zermatt si Londra). Deasemenea, a pus bazele ziarului „Cotidianul", in Bucuresti, fiind, totodata, angajat in numeroase actiuni caritabile, alaturi de sotia sa.Ziarele de ieri au semnalat disparitia lui Ion Ratiu prin ample materiale dedicate acestei personalitati a vietii politice romanesti, rememorandu-i viata si activitatea si publicand declaratiile politicienilor si colegilor de partid si ultimele imagini ale acestuia din interviurile acordate recent.Ziarul Evenimentul zilei noteaza pe prima pagina: „Romanii au ramas fara papion". In pagina trei este mentionat faptul ca „ne-a parasit un politician pur sange". Ziarul National: „Ion Ratiu a murit ieri la Londra". Ziarul Adevarul mentioneaza: „Ion Ratiu a intrat in istorie". Ziarul Ziua: „A murit Ion Ratiu". In Jurnalul national sub titlul: „Ne-a parasit un gentlemen al politicii" este semnalata disparitia „unei figuri emblematice pentru declansarea procesului de democratizare a societatii romanesti la inceputul anilor '90". Jurnalul national mai scrie: „Ion Ratiu a fost primul profesor de democratie practica in politica romaneasca, a incercat sa calmeze discursul adversarilor introducand un tip european de relatii pe scena agitata a politicii noastre". Ziarul Libertatea: „Cancerul l-a rapus pe Ion Ratiu - Vicepresedintele PNTCD a incetat din viata, ieri dimineata, la Londra". Acelasi ziar noteaza: „Viata politica romaneasca e mai terna si mai cenusie de ieri". Ziarul Cronica Romana: „La 82 de ani, Ion Ratiu s-a stins la Londra Good Bye, Mr. Papion". Ziarul Curentul: „Ion Ratiu a incetat din viata - Tragicul eveniment a avut loc in locuinta din Londra". Ziarul financiar: „Ion Ratiu a plecat dintre noi". Ziarul Azi: „Ion Ratiu a murit la Londra".
Bucuresti, ianuarie 2000
Stimata Doamna,Am aflat cu tristete vestea incetarii din viata a sotului Dumneavoastra dl Ion RATIU, vicepresedinte al PNT-CD, deputat, personalitate politica deosebit de cunoscuta a Romaniei din ultimii 10 ani.
O data cu eliberarea Romaniei de comunism, Ion RATIU s-a reintors in patrie, secondat de sprijinul Dumneavoastra neprecupetit, si a fost partas la toate evenimentele, faptele si reusitele pe care romanii le-au putut realiza in ultimii zece ani.Va rog sa acceptati, o data cu cele mai sincere condoleante pentru ireparabila pierdere suferita, asigurarea ca nobila cauza careia sotul Dumneavoastra i s-a dedicat, aceea de a recladi democratia si spiritul european in Romania, va fi dusa mai departe de catre urmasi si ca, in istoria acestor ani de libertate redobandita, numele lui Ion RATIU este deja inscris pentru totdeauna.
Cu toata compasiunea,Emil Constantinescu
Ziarul „The Times" dedica, in editia sa de ieri,un amplu articol politicianului, omului de afaceri si anticomunistului Ion Ratiu:Ion Ratiu, politician roman, a murit la Londra, la 17 ianuarie, in varsta de 82 de ani. El s-a nascut la Turda, in Transilvania, la 6 iunie, 1917.Ion Ratiu a fost considerat cel mai vehement opozant si cea mai consistenta voce a regimului lui Nicolae Ceausescu, de-a lungul anilor, in calitatea sa de lider al Miscarii pentru o Romanie Libera.Ziarist, autor de carti, el a fost totodata un om de afaceri de succes, ajutand pe multi dintre cei care se opuneau regimului dictatorial al lui Ceausescu. Dupa 50 petrecuti in exil, Ratiu s-a intors pe pamanturile sale natale in 1990, pentru a candida la presedintie. Si-a continuat lupta impotriva comunistilor, care detin si astazi monopolul media, infiintand ziarul „Cotidianul" la Bucuresti. Un om de un curaj incredibil, el a tinut piept singur in Parlamentul Romaniei in fata invaziei minerilor din 1990, sustinuti de Frontul Salvarii Nationale, de atunci, cerandu-le sa opreasca actiunile violente. Casa sa a fost atacata si grav avariata, iar sediul ziarului - devastat.Amenintarile la adresa vietii sale nu erau noi. Ratiu avea un loc special pe lista lui Ceausescu. In luna august 1989, a fost prevenit de Scotland Yard ca doua femei au fost trimise de la Bucuresti pentru a-l omori.Ion Augustin Nicolae Ratiu a fost fiul unui avocat, iar strabunicul sau era Ioan Ratiu, liderul Partidului National Roman, participant la revolutia din 1848. Un student promitator in Drept, el pare sa fi fost destinat unei cariere academice, dar anul 1938 l-a gasit cadet de frunte al Academiei Militare de Artilerie.In aprilie 1940, el s-a alaturat Ministerului Roman de Externe si a fost trimis la Londra, in calitate de cancelar al Delegatiei Romane. Decizia liderului roman Antonescu de a alinia tara la puterile Axei i-a repugnat tanarului Ratiu, care a demisionat din postul sau, cerand azil politic in Anglia. A obtinut o bursa de studii economice la Colegiul St. John, Cambridge.In 1946 a dorit sa participe la alegerile generale pe listele Partidului National Taranesc, dar liderul de atunci, Iuliu Maniu, i-a cerut sa ramana la Londra. Aflat in exil, Ratiu s-a aruncat in lupta impotriva comunismului, devenind un colaborator permanent al Serviciului in limba romana al mai multor posturi de radio, printre care BBC, Radio Europa Libera si Vocea Americii. In 1957 a vazut lumina tiparului cartea sa intitulata „Politica vestului".In anul 1975, cand a publicat o alta lucrare, „Romania contemporana", a decis sa-si dedice toata energia sa pentru ca Romania sa fie o tara libera. In timpul unei vizite a lui Ceausescu in Marea Britanie, in 1978, Ratiu s-a legat cu lanturi, in fata Hotelului Ritz,
in semn de protest.Ratiu a fost un adevarat gentleman, cu o infatisare de dandy si o vorba moale, care deseori nu a fost in favoarea sa. Era cunoscut printre compatriotii sai ca „Domnul Papion", lucru datorat manierelor sale tipic englezesti. Cu toate ca a devenit deputat de Cluj, orasul sau natal, esecul la alegerile prezidentiale a fost o mare dezamagire pentru acesta.Ratiu s-a aflat la carma Asociatiei Romano-Britanice din 1965 pana in 1985, jucand un rol esential in formarea Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi, al carei presedinte a fost in 1984. Dupa caderea lui Ceausescu, el a continuat sa subventioneze publicarea revistei lunare „Romanul Liber", pe care a lansat-o in 1985.S-a casatorit, in 1945, cu Elisabeth Pilkington, care il vegheaza, impreuna cu cei doi fii.
Domnului Ioan Mircea PASCU, Seful Delegatiei Romaniei la Adunarea Parlamentara a NATO
Stimate Domnule Pascu,Am fost profund intristat la aflarea vestii despre domnul Ion Ratiu, care a fost atat de indragit si de respectat de catre toti membrii Adunarii si de stafful acesteia. Implicarea sa in activitatile Adunarii in decursul ultimilor zece ani a fost hotaratoare pentru intarirea legaturilor de prietenie intre Romania si toate statele membre ale Adunarii Parlamentare a NATO. Domnul Ratiu a fost un remarcabil reprezentant al Romaniei, care ne va lipsi tuturor celor care l-am cunoscut.V-as fi recunoscator daca ati transmite condoleantele mele familiei domnului Ratiu, prietenilor si colegilor domniei sale.
Exista un proverb pe care nu mi-l pot scoate din minte atunci cand ma gandesc la cariera politica din Romania a tatalui meu, ION RATIU. Suna cam asa: „Apara-ma, Doamne, de prieteni ca de dusmani ma apar si singur". A fost admirat de dusmani si, din nefericire, temut de asa-zisii prieteni. Si asta dintr-un motiv foarte simplu: pentru ca nu au reusit sa-l controleze niciodata. De fapt, erau gelosi pe independenta lui. O gelozie care i-a orbit pe multi dintre asa-zisii prieteni. Spun asta Eu, si Acum, pentru ca El nu ar fi spus-o niciodata in timpul vietii lui.
Am fost mandru de el cand, in 1991, i-a dat afara pe mineri din Camera Deputatilor spunandu-le sa se intoarca la cabinele de votare. In acel moment eu cred ca el a salvat democratia in Romania. Poporul a recunoscut-o, prietenii lui, nu.Inima mea a sangerat pentru el in 1996 cand, dupa o viata in slujba democratiei, prietenii lui i-au refuzat orice post de ministru, multe dintre ele fiind date in schimb unor oameni care si-au petrecut vietile lor sustinand opusul democratiei - comunismul.„Exista oare dreptate in Romania?", l-am intrebat atunci.„Vor invata", mi-a raspuns el.Ce nu au invatat niciodata a fost ca ION RATIU a fost condus de-a lungul vietii sale de un crez, de o datorie cvasigenetica: aceea de a-si servi tara, nu de a se servi pe sine. Regulile lui n-au fost regulile lor.Intre noi, viata a fost plina de glume.Odata m-a intrebat: „Stii cum se face o avere mica in Romania?",„Habar n-am", i-am raspuns.„Foarte simplu. Incepi cu una mare", mi-a zis el.Acest lucru s-a aplicat la domnul ION RATIU din plin, dar lui nu i-a pasat foarte mult de asta - a facut ceea ce si-a dorit. A fost un spirit independent, cu atata dragoste de tara sa, incat nimic nu l-ar fi putut descuraja.Se spune despre politicieni ca au nevoie sa stea cu picioarele in noroiul politicii. Multi dintre dumneavoastra vor spune: „Dar si El a fost un politician..." E adevarat! Dar unul cu fata umana. Ca fiu, eu cred ca a fost un veritabil OM de stat, si ce vedeti asa este. I-am spus de mai multe ori in momentele de profunda dezamagire lui - si au fost multe - „Nu te plange! Daca esti in politica si vrei sa castigi, trebuie sa joci dupa aceleasi reguli ca si ceilalti". El refuza sa faca asta. Regulile lor n-au fost si regulile lui.In 1992, atunci cand s-a votat numirea candidatului CDR pentru alegerile prezidentiale, sustinatorii lui au spus ca numirea poate sa fie cumparata. Propriul sau partid, din ordinul lui Coposu, a votat impotriva sa, la numaratoarea finala el a pierdut cu o diferenta de numai un vot. A fost un vot pe care nu a considerat niciodata sa-l cumpere, desi si-ar fi dorit atat de mult sa-l obtina. Mai tarziu, in acele alegeri prezidentiale, venind de nicaieri, un necunoscut a castigat 35% din voturi. Eu cred ca tatal meu ar fi putut castiga acele alegeri. Multi l-au indemnat adesea sa-l infrunte pe Coposu. Nu a facut-o niciodata. Sa divizeze partidul stramosilor sai era o anathema.Nu se poate spune ca Dl RATIU nu credea cu fermitate ca ar fi putut fi cel mai bun presedinte al tarii. Din momentul in care a fost numit candidat la Presedintie si pana cand a trecut in nefiinta, el a fost convins de asta. Avea un ego urias. Era forta lui, dar, in acelasi timp, era si slabiciunea lui. Uneori era dificil sa traiesti si sa muncesti cu el, dar cu toate astea, iti dadea o enorma incredere in tine. A fost un om pe care-l puteai iubi foarte mult sau pe care-l puteai uri foarte mult. In nici un caz nu-ti putea fi indiferent. Caracterul lui impunea o reactie. In ciuda calmului si manierelor controlate, a fost un om cu o hotarare de fier. Chiar in anii '50, '60 si '70, cand noi, ceilalti, nu credeam ca va cadea comunismul, el nu a renuntat sa lupte. Adeseori imi spunea: „Daca poporul roman mai vede ca in Occident exista o lumanare cat de mica care arde inca pentru libertatea lui, el isi va mentine speranta treaza". Cateodata ni se parea ca era singurul care nu era dispus sa renunte la lupta. In familie noi obisnuiam sa glumim spunandu-i ca lupta sa pentru libertatea Romaniei pentru el e acelasi lucru ca si paiele din fata catarului care-l fac sa traga inainte.Saptamana viitoare se implinesc 10 ani de cand visul sau a devenit realitate si el s-a intors in tara lui iubita, aici, la Turda. Acum 10 ani am mers impreuna la casa familiei, la biserica familiei, in cimitirul familiei. Vom face si acum la fel. Ne vine greu, dar noi ar trebui sa fim bucurosi acum, asa cum a fost el atunci, pentru ca el a reusit sa-si vada visul cu ochii. A fost darul care a incununat lupta sa de-o viata.Cati oameni pot declara ca viata lor incepe la 72 de ani? El a facut-o! Nu a avut destul timp ca sa faca tot ce si-ar fi dorit. Energia lui era fara margini. Mereu spunea ca atunci cand va veni timpul sa plece dintre noi, si-ar dori sa o faca repede. A plecat chiar mai repede decat se astepta, cu regretul ca Romania nu a devenit inca tara la care el a visat atat. A plecat cu regretul ca partidul pe care l-a iubit, partidul stramosilor sai, nu a ajuns sa fie ceea ce ar fi dorit El sa fie, dar nu i s-a dat niciodata o sansa reala sa contribuie mai mult la asta. Dar toate acestea nu l-au descurajat pentru ca nu si-a facut multe iluzii despre oameni. Imi amintesc ca intr-o zi l-am gasit pe tata tulburat profund deoarece primise o scrisoare de la cineva care il ataca foarte grav. A facut atunci un comentariu pe care nu-l voi uita niciodata: „De ce ma uraste asa de tare?... nu l-am ajutat niciodata..."Se intrista profund vazand conditia economica a celor mai multi dintre romani. In particular, fara publicitate, el a ajutat foarte multe persoane. Fundatia familiei infiintata de el va continua sa faca asta. Daca exista nemurire pe pamant, atunci eu cred ca aceasta si-ar gasi expresia in exemplul public pe care el l-a dat servindu-si tara, cartile lui, memoriile lui, ziarul lui si operele de caritate trecute si viitoare ale Fundatiei Ratiu pe care el a creat-o.De acum in colo, el ne va privi de undeva de-acolo, de sus... sau de jos, asa cum obisnuiam noi sa glumim, si ne va trage de urechi daca nu-i vom indeplini dorintele si visele sale.Inainte doar cu cateva ore de a muri, cand si-a recapatat cunostinta, mi-a spus deodata urmatoarea glumita:„Stii, este un lucru extraordinar", mi-a spus, „inveti ceva nou in fiecare zi".„Ce anume?", am intrebat eu putin surprins. „Eu invat acum sa mor", mi-a spus el cu un zambet pe fata.Pana la sfarsitul ei, viata a fost pentru el o aventura palpitanta si stimulatoare. A avut o viata buna si a recunoscut asta. A avut o viata de care eu, ca fiu al sau, sunt mandru si cred ca si El avea motive sa fie mandru.Amintirea lui se va estompa in timp, dar nu va muri niciodata. El va ramane ca ceva foarte special in inimile oamenilor. A fost un om foarte usor de iubit. Un om de toleranta.Un om care a atins sufletul poporului Roman pentru totdeauna.-Nicolae Ratiu
„The Guardian": Fostul lider al exilului romanesc nu a primit recunoasterea la care se astepta Ion Ratiu, fostul lider al exilului romanesc, politician si om de afaceri, a petrecut 50 de ani in Marea Britanie, intr-un exil autoimpus. Cand s-a reintors in tara sa natala, dupa inlaturarea dictatorului Ceausescu in 1989, el a avut o experienta dezamagitoare in politica post-comunista.Ratiu, care a murit la Londra la varsta de 82 de ani, a capatat o recunoastere considerabila ca presedinte al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (UMRL). Dar, la revenirea in Romania, el nu a primit recunoasterea la care se astepta, iar ambitiile sale prezidentiale au fost spulberate in urma situarii pe locul trei in primele alegeri libere post-comuniste in 1990.Nascut in micul oras Turda, in apropierea capitalei regionale Cluj, Ratiu provenea dintr-o familie cu o lunga traditie in apararea cauzei unei Romanii unite. Acest vis a devenit realitate in 1918, cand, prin dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar, Ungaria a pierdut controlul asupra Transilvaniei si aceasta provincie a devenit parte a Romaniei.Dupa ce a studiat dreptul la Universitatea din Cluj, Ratiu s-a mutat la Londra in 1940 ca diplomat la legatia Romaniei. Cand tara sa s-a alaturat puterilor Axei, el a demisionat si a cerut azil politic. A urmat apoi cursuri de economie la Cambridge, unde a cunoscut-o pe Elisabeth Pilkington, cu care s-a casatorit in 1945.La terminarea studiilor, Ratiu a devenit ziarist, specializat in politica externa promovata impotriva lumii comuniste. Activitatea sa a cuprins colaborari frecvente la serviciul roman al postului de radio BBC.A condus Regent Line, o companie navala si a achizitionat mai multe actiuni imobiliare.Ca presedinte neobosit - si milionar - al UMRL, el a organizat demonstratii si intalniri, a publicat un ziar periodic in limbile romana si engleza si a facut tot posibilul ca sa transforme organizatia intr-un puternic grup de lobby. Cea mai spectaculoasa actiune a sa a fost in timpul vizitei lui Ceausescu in Marea Britanie in 1977, cand Ratiu s-a inlantuit de un gard in fata hotelului Ritz din Londra in semn de protest fata de primirea de catre Casa Regala a lui Ceausescu.Dupa executarea sumara a cuplului Ceausescu, Ratiu a revenit acasa si a devenit foarte activ in renascutul Partid National Taranesc Crestin si Democrat. In perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din mai 1990, a fost unul dintre cei doi contracandidati ai lui Ion Iliescu, fost membru al aparatului comunist, cel ce preluat puterea in stat dupa executarea lui Ceausescu. Desi Iliescu era marele favorit, rezultatul de 4,3% din voturi obtinut de Ratiu a constituit o surpriza. A trebuit sa lupte cu slabiciunea partidului sau, dar a fost perceput ca rupt de realitatile din Romania, dupa cei 50 de ani petrecuti in exil.Spre deosebire de majoritatea romanilor, Ratiu nu a cunoscut viata grea din perioada comunista; opozantii sai l-au acuzat ca a mancat caviar in Occident in loc de salam cu soia in Romania. Cu manierele sale englezesti si limbajul sau invechit, „Domnul Papion", cum a devenit cunoscut, aducea aminte de un industrias de moda veche, o imagine exploatata de adversarii sai, care au inoculat teama ca prin votarea lui Ratiu tara s-ar putea intoarce la conditiile grele din perioada interbelica. Ideile sale in favoarea privatizarii au intarit si mai mult aceste sentimente populiste.
Cu toate ca a fost ales in Parlament si ulterior a devenit vicepresedinte al PNTCD, infrangerea sa a insemnat sfarsitul tuturor sanselor reale de a castiga functia suprema in stat. Ironia sortii a facut ca multe din propunerile sale sa fie adoptate ulterior atat de aliatii politici, cat si de adversari.In ciuda esecului, ambitiile sale au ramas. Inaintea alegerilor din 1996, Ratiu, care se apropia de 80 de ani, sustinea ca ar fi un mai bun candidat decat Emil Constantinescu, alesul Opozitiei pentru functia de presedinte. Prin victoria lui Constantinescu, nu a aparut nimic nou in sensul reconcilierii lui Ratiu cu noul presedinte sau cu partidul sau, aflat si acum la putere.Ziarul lui Ratiu, „Cotidianul", a ramas un aspru critic al amandurora, desi Ratiu a sustinut ca, in pozitia sa de proprietar al ziarului, nu are nici o influenta asupra liniei editoriale. De asemenea, a adopta o ferma linie nationalista, care nu a facut decat sa scoata in evidenta diferendele cu liderii partidului din care facea parte, lideri care se bazau pe etnicii maghiari din coalitia guvernamentala.Lui Ratiu i-au supravietuit sotia si doi baieti, Nicolae si Indrei. In conformitate cu dorinta sa, el va fi inmormantat in orasul sau natal.
Cancelariile Europei regreta disparitia lui Ion Ratiu
Delegatia Spaniola de pe langa Adunarea Parlamentara a Atlanticului de Nord
Domnule presedinte,Am aflat trista veste a mortii pe 17 ianuarie a domnului Ion Ratiu, membru activ si distins al delegatiei de pe langa Adunarea Parlamentara a Natiunilor Unite. Va rog sa primiti, in numele meu, ca presedinte, si in numele tuturor membrilor delegatiei spaniole de pe langa Adunarea Parlamentara, sincerele mele condoleante.
Eduardo Ribeiro Pereira, presedinte al Delegatiei Portugheze de pe langa NATO
In numele meu personal, al tuturor membrilor delegatiei portugheze si al Secretarului, doresc sa exprim cele mai adanci condoleante pentru greaua pierdere a dragului nostru coleg. Il vom pastra in amintirea noastra.
Tahir Köse, vicepresedinte al Adunarii Parlamentare NATO, seful Delegatiei Turciei
Draga domnule Pascu,Cu tristete am aflat de moartea domnului Ion Ratiu. In numele delegatiei turce de pe langa Adunarea Parlamentara a Atlanticuluio de Nord, doresc sa exprim sincerele mele condoleante tuturor. Ne vor lipsi comportamentul sau gentil, remarcabila sa personalitate si extraordinara contributie in cadrul Adunarii NATO.Delegatia Parlamentului Republicii Lituaniene
de pe langa Adunarea Parlamentara a Atlanticului de Nord
Draga domnule Pascu,Cu profund regret am aflat despre moartea domnului Ion Ratiu, un foarte bun coleg si prieten al nostru. Ne vom aminti de el nu doar ca un extraordinar reprezentant al tarii sale si un remarcabil politician, dar si ca o persoana remarcabila si cu suflet mare. Va rog sa acceptati condoleantele delegatiei lituaniene de pe langa NATO si sa le transmiteti familiei domnului Ratiu si Parlamentului Romaniei. Sincere condoleante!
Christophe Crabbie, fost Ambasador al Marii Britanii la Bucuresti
In timpul sederii mele in calitate de Ambasador al Marii Britanii in Romania, intre anii 1996 - 1999, am avut extraordinara ocazie de a fi prietenul personal al domnului Ion Ratiu. Am fost vecini si am petrecut multe seri impreuna, band puternicul vin romanesc si discutand politica pana tarziu in noapte. Cu toate ca deseori discutam in contradictoriu, sunt convins ca amandoi ne bucuram de o dezbatere civilizata si urbana, care i-a fost caracteristica. Am invatat mai mult despre Romania de la Ion decat de la oricine altcineva.Ion Ratiu si-a petrecut mare parte din viata sa intr-un exil impus la Londra si a castigat multi admiratori, printre care se numara si incantatoarea sa sotie englezoaica, Elizabeth. In primul rand, a fost loial Romaniei si viitorului sau democratic, o cauza pentru care a luptat cu fermitate, de-a lungul anilor, cu tirania comunista de la Bucuresti. Odata mi-a povestit cu mandrie cum a fost arestat de politia londoneza pentru ca a demonstrat impotriva lui Ceausescu in timpul vizitei acestuia din urma la Londra, in 1978. In toti acesti ani sumbri, Ion si alti cativa ca el, atat in Romania, cat si in afara ei, au mentinut flacara libertatii arzand, in timp ce multi altii au renuntat sa mai spere.Evenimentele din decembrie 1989 par, astfel, o recunoastere a meritelor sale, in special cand s-a intors in Romania si a jucat un rol activ in viata politica, rol pe care familia sa il jucase, prin traditie, in Transilvania. Chiar daca ultimii zece ani ai vietii sale au fost umbriti de dezamagirea personala a unei cariere politice care nu a atins apogeul, lucru spre care el aspira, Ion Ratiu a ramas intotdeauna loial partidului sau si, mai presus de toate, tarii sale.Imi voi aminti de Ion ca de un om decent, onorabil si plin de omenie. A fost un real potential pentru Romania si va fi deplans atat de rivalii sai politici, cat si de suporteri. Si,mai presus de toate,de numerosii sai prieteni din Romania si din Marea Britanie.
Mesajul Casei Regale:Draga Doamna Ratiu,Cu adanca durere am aflat trista veste despre prietenul nostru, Domnul Ion Ratiu.Suntem alaturi de dumneavoastra si familia dumneavoastra cu toata inima in acest tragic moment.Cu rugaciunile noastre foarte sincere.-Mihai si Anna
Tineretea tatalui meu a fost destul de nebunatica. Isi facuse un obicei din a publica cursurile profesorilor sai, in beneficiul colegilor sai la Drept, schimband organizarea partidelor si alte mici sotii. In vara anului 1939, Viorel Tilea i-a oferit un post la Legatia Romana din Londra. Inca de atunci, Ion Ratiu a inceput sa se preocupe de ideologii si de rolul pe care il joaca acestea. In timpul anilor de razboi, pe cand era deja student la Cambridge, a inceput sa citeasca „Mein Kampf", de Hitler, impreuna cu studierea lui Marx si Engels. Tot in timpul anilor de razboi a intalnit-o pe mama mea, Elisabeth, caruia as vrea sa-i multumesc in mod special pentru ca a ramas intotdeauna alaturi de el, chiar si in momentele atat de dificile din ultimii ani. Lucrul care l-a definit pe Ion Ratiu toata viata a fost un deosebit simt al perspectivei. Lucru care nu e de mirare, pentru ca Ion a fost nascut, pana la urma, intr-un oras surprinzator de cosmopolit. Conversatia in familia lui din Transilvania se purta in trei limbi: germana, maghiara si romana.O excursie de cateva saptamani la muntele Athos, impreuna cu fratele meu Nicolae si tatal meu, m-a facut sa inteleg mult mai bine felul de a fi al lui Ion. Incepand cu cele 20 de ore de calatorie de-a lungul Bulgariei si discutiile pe care le-am avut atunci; practic, a fost prima data cand eu si tatal meu ne plimbam de colo, colo si am iubit lucrul asta. Era amuzant sa fii cu el si stiu ca acesta este unul dintre lucrurile care o sa ne lipseasca tuturor. Acolo am inteles esentialul religiei tatalui meu si faptul ca romanii si romanitatea se identificau pentru el deopotriva cu Bizantul si cu Roma. In mod special, ii placea sa se relaxeze cu Elizabeth, in casuta lor din Zermatt, unde isi petrecea timpul reparand ce mai era de reparat, amenajand bucataria si facand in asa fel incat vacantele noastre acolo sa fie perfecte. Casa din Zermatt a devenit locul unde intreaga familie se intalnea periodic pentru a savura momentele de pace si relaxare. Casa avea si rolul de a oferi adapost refugiatilor din Romania. Lupta tatalui meu pentru democratie a fost neincetata. Scena in care se leaga cu lanturi de Palatul Reginei Elisabeta, in semn de protest fata de vizita lui Ceausescu, a fost larg mediatizata. Niciodata n-a incetat sa creada ca in Romania vor triumfa adevaratele idei democratice, in ciuda mostenirii atat de grele a anilor de comunism. Acesta a fost principiul calauzitor al intregii lui activitati. Idealismul, credinta, o severa autodisciplina, impreuna cu taria de care dadea dovada in a sustine adevarul l-au facut suspect in ochii conationalilor sai. Ce pierdere incredibila!...In ultimele zile am stat si am privit fotografia tatalui meu, facuta la inmormantare. Aproximativ 10.000 de oamnei au venit sa-l conduca pe ultimul sau drum si m-a frapat expresia indurerata a fetelor lor, oameni care au crezut in el. Figurile lor parca spuneau: „El a fost un om care a inteles, cineva caruia nu i-a fost frica sa spuna adevarul, un om de un curaj si o corectitudine neobisnuita" sau, mai simplu, asa cum spunem noi in Romania:Ion Ratiu a fost un om de omenie.-Indrei Ratiu
Acest om si-a dedicat intreaga sa viata Romaniei.Dupa 50 de ani in care a luptat neincetat pentru drepturile si libertatile noastre noi l-am primit dupa revolutia din 1989 cu citate celebre:''noi muncim nu gandim,tu nu ai mancat ca noi salam cu soia,a venit si papagalul asta cu papion si vrea sa ne corupa cu dolari si droguri,noi nu ne vindem tara!A incercat si dupa revolutie sa ne salveze dar nu a fost lasat,propaganda anti-adevar functiona foarte bine ca si acum.Iliescu a fost ales cu un scor zdrobitor 85% din voturi.De multe ori aud multi adulti plangandu-se de starea deplorabila in care se afla Romania la toate capitolele,de clasa poltica.Nu voi l-ati ales pe Iliescu?Va meritati soarta!Clasa politica actuala sunt si ei reprezentantii unei parti a societatii romanesti.Imediat dupa revolutie imaginea Romaniei in lume era extraordinara,tara in care s-a varsat sange,atunci a fost un memoment poate unic de care puteam profita.Poate ca Ion Ratiu nu este o sansa ratata daca vom intelege ce om extraordinar a fost,daca vom intelege mesajul lui si il vom urma.Oricum in afara de multe realizari el a lasat in urma o fundatie care ofera burse tinerilor din Romania.Nicolae Iorga spunea ca istoria are un obicei prost,isi bate joc de cei care nu o cunosc repetandu-se.Sper ca nu vom mai face aceleasi greseli.-As muri pentru dreptul tau de a nu fi de acord cu mine.''-Ion Ratiu

Un comentariu: