Postări populare

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Books, doorways to life

       From the beginning of society, books were the most important tool to preserve and protect human knowledge in order to pass information to the next generation. Before books, the art of oratory was the only mean to guide our souls to illumination of our minds and to tell us how to live a wise life. But every good orator can be a manipulator and a sophist. The roman emperor and philosopher, Marcus Aurelius used to say:” Everything we hear is an opinion, not a fact. Everything we see is a perspective, not the truth.” In other words, books helped humanity to see beyond appearances and shadows of our world. From my own point of view, books are the most important tool that helped me to pass through the stormy days and made me conscientious of the relativity and misleading of what we like to call reality. Some say that reading is for the ones that have no personal life. But what if, I’m reading because my limited existence is just not enough for me?
       Firstly, books makes you leave more lives than your own. You can experience different ways of leaving, different values and you can take part in incredible adventures. They make you a different man than you were before. Scientific books helps you understand reality, our past and nature. Literature is a mimicry of life. It will help you travel through the gates of time and space. You will absorb the atmosphere of various parallel universes and societies. Also, witnessing our struggle, anguish and pain we will be able to understand, a little of the suffering and tragedy of the human condition. So will we become more sensitive, empathic and tolerant when facing other beings. A rare quality well needed in this jungle called capitalism. In time, you can obtain a wide range of vocabulary and you will realise that you can really express your thoughts, both in written and when giving a speech in front of a big audience. Likewise, myths, honour codes, philosophy of moral, religious and the theological books can make you a spiritual and meditative youth. They can be the light that shows us how to be wiser even from the beginning of our modest, but full of hopes and ideals that is called journey to the great transcendence that is called death. Philosophy will help us realise how subjective, temporary and illusory is our knowledge and understanding of the causes of the laws of nature, universe and human interactions. Our very existence will be shaken by this comprehension. Can’t you see the benefits of reading?
       Secondly, when I open a book, I enter a world that no one can take me away from. Scientific and technological progress in the twenty-first century have created conditions that are unfavourable for ration and searching truths. We are ruled by secrecy. Manipulation of the media that is supported by ruthless companies that would do anything to make profit in collaboration with a corrupt political class is a wide spread phenomenon in our globalized world. We are going to a new dark age that wants us to be puppets on strings. “Even if you can’t make it outside these walls you can eat food, sleep and keep living. But, that’s just like livestock. From the time we are born, we are free. Flaming water, frozen earth, I don’t care what it is. The one who sees them will be the freest person in the world! Fight! I would willingly give my life for that”. The only salvation from their misleading is traveling to a parallel world, your own world. This can be made only by reading. Books are the only reliable source of thinking. Even if the information is not entirely accurate or you just read a fantasy novel, the real effect of reading is that it makes you reason for yourself, elaborate a criticism thinking, and you will start asking questions, inconvenient questions for some. The idea is that you will may be able to stop doing what they say without thinking and questioning their actions. Albert Einstein used to say: “Unthinking respect for authority is the greatest enemy of truth.” If more people will do the same, you will represent a force that will endanger their system of chains. Dare to reach into the darkness, to pull someone in the light. Remember strong people not only stand up for themselves, they stand up for others too. Even if you can’t fight with them alone, at least you can say that you are not a sheep but a human with dignity that will never give up on his rights and freedoms. Furthermore, our greyish times created a new type of individual. Each person is increasingly lonelier comparing to the past. We are communicating less in reality. The daily job routine that we hate makes us depressive. There is no way out of it because we have to pay the bank rates. People are starting to die from a new illness: exhaustion. More and more teenagers from developed countries are becoming suicidal since they can’t find their place in this unmercyfull, fast paced high-tech urban monstrosity. Humans are not robots. Every person needs a moment to take his breath, relax and spread his wings in order to fly and to liberate his unique set of feelings. What better solution for escaping this pressing times than books? In this adverse conditions, is there any other doorway to save your soul?

       On the other hand, Friedrich Nietzsche had a different opinion: “People don’t want to hear the truth because they don’t want their illusions destroyed.” Nietzsche criticizes the fundamental values ​​of the ultra-streamlined society in which he lived reaching to the denial of encyclopedic principles which exclude the existence of vitalism. In other words, Nietzsche wants to induce the idea that our old values about right or wrong are relative and false. The new man needs to wake up from the superstitions and shake off the old traditions because they are just illusions. “Innermost essence of existence is the will to power". His design of thinking lead to a strong system of arguments that wiped out idealistic values, in particular of Christianity and the visions of romantic philosophers of history like Hegel. To sum up, we don’t need books and the benefits of reading, which I have shown above, because they are just dellusions. Lichtenberg comes to another dark conclusion: “What use is all this light if people do not have eyes to see or they voluntarily close the ones they have?” He wants to tell us that the benefits of culture and emancipation are none because the vast majority of people don’t want to think, and the ones that know, don’t want to act because of petty material interests so they close their eyes on purpose. Nowadays it is not feasible and profitable to know too much. Traditions and superstitions, especially in my country, represents another hindrance in awareness and awakening of reason. Is more comfortable to be ignorant. Knowledge can make you arrogant. You start to think that you are far superior than other people and have more rights, even the right to destroy what you think is wrong in order to create what is, in your mind, a better world. Another consequence is that you become incomprehensible by the society and dive in into a terribly frozen and tragic loneliness. Some hard facts can break your heart and erode your soul. The other objection to books is that not all people need to read in order to have a successful professional life. When you are battling for survival you don’t have neither the time, neither the mood to read. I will end this counter argument with a quote from Emil Cioran that speaks for itself: “Life is worth living only at the end of philosophy, on its ruins”.
        To conclude, books have their ups and downs. As I have shown, they can be the most important doorway to life. To summarize, reading makes you aware of the world around you, bestows you all the the knowledge for which our ancestors fought for in discovering, gives you the possibility to create your own universe or to evade this one. A trained mind is one that  is truly free. Books can give meaning to your life, both in pragmatic and spiritual meaning. Contrariwise, there are strong points of views that are challenging the benefits of knowledge. Stepping out of the masses have its risks and disadvantages. The vast majority of the values that are propagated in books can be mirages. In this economic crisis, where you can't find a job, books are not able to put bread on your table. No matter what is your opinion on this subject, I want to say that the most important value that I tried to transmit in this essay is liberty. In the name of if, I beg of you to think independently at the pros and cons of reading. I want to share with you one last issue of thinking: “education is not the learning of facts, but the training of the mind to think.”


Apel la luciditate!

Nu mi-am mai exprimat opinia în legătură cu prezentul românesc de multă vreme. Am reușit să mă cenzurez și să păstrez pentru conștiința mea ceea ce era esențial. La școală am avut o temă despre Eminescu. Așa că l-am recitit pe sărite. Ca de fiecare dată, am rezonat cu multe lucruri scrise de acesta. Vibrația produsă de spiritul său liber a fost suficientă pentru a mă face să vorbesc.
Ce s-a întamplat:" Traian Basescu a decorat mai multe personalitati culturale si ale societatii civile, printre care Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu. Horia Roman Patapievici a fost decorat cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler, iar Gabriel Liiceanu cu Ordinul National ''Steaua Romaniei'' in grad de Ofiter." Un exemplu de verticalitate, Liiceanu a declarat: "Dumneavoastra ati spus in cuvantul pe care ni l-ati adresat ca nu stiti daca ati fost la inaltimea exigentelor macar a unei parti din intelectualitatea romana. Fac parte din acei carora li s-a lipit eticheta de intelectual al lui Basescu si as vrea sa spun cu aceasta ocazie ca ati fost la inaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta. (...) Asta inseamna tocmai ca s-au recunoscut cu valorile lor in activitatea dumnavoastra", a spus Gabriel Liiceanu. Liiceanu a continuat: "Timp de 10 ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim". Băsescu răspunde plin de eleganță: "Cu toate acestea, nu am niciun complex fata de intelectualitatea din Romania, pentru ca, sunt convins, niciunul din ei n-ar conduce un vapor de 300 de metri, asa ca asta e - fiecare, la ce ne pricepem".
Ponta a refuzat să contrasemneze decretele de decorare. Ele au devenit nule. Primul ministru a motivat: "persoane care au făcut deseori declarații și au exprimat opinii anti-românești”. Motivul este unul foarte întemeiat deși mă îndoiesc că Ponta s-a gândit la ce mă gândesc eu. Mult mai probabil acesta a refuzat actul deoarcere i-a văzut pe acești "intelectuali" ca pe niște inamici politici. Speculez, nu am de unde să știu adevărul și nu vreau să comentez mâlul politic în care ne bălăcim.
Total dezinteresat și obiectiv, Gabriel Liiceanu a reacționat:și-emil-cioran/
"Suntem înclinați să credem că, dacă ar fi fost pus în situația de a contrasemna decorarea lui Eminescu, Caragiale, Goga ori Cioran, dl Victor Ponta, indignat de următoarele „declarații și opinii anti-românești” ale acestora, ar fi scris la fel de nervos NU". Domnul Liiceanu continuă și dă câte un citat ce vrea să exemplifice remarci anti-românești a acestor mari personalități.
Ceva asemănător scrie și Pleșu:
"Suntem în ţara din care Caragiale a fugit exasperat, ţara în care Eminescu şi-a pierdut minţile, ţara care a refuzat, iresponsabil, oferta făcută de Brâncuşi, la bătrîneţe: aceea de a-şi lăsa întreaga operă compatrioţilor săi. Ţara care şi-a omorît elitele în puşcărie, ţara în care n-au mai vrut să se întoarcă Mircea Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Ţara din care pleacă, mereu, tineri excepţionali şi nu doar ca să se căpătuiască, ţara care furnizează Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utilizaţi şi prost plătiţi la ei acasă. Nu pot decît să sper că, sub această pojghiţă de mizerie, există şi o altă ţară, ţara unor oameni cuviincioşi şi cinstiţi, ţara celor care ştiu să se respecte între ei şi să nu se lase manipulaţi de cîteva trupe barbare de oameni stricaţi şi stricători de suflete."
Să o iau în ordine. Scoase din context, citatele date de Liiceanu și Pleșu sunt manipulatorii pentru cineva fără cultură generală. Nu cred că trebuie să demonstrez patriotismul lui Eminescu. S-au scris biblioteci despre acest aspect. Dau doar un exemplu, Mircea Eliade:" Dar influența exercitată de Eminescu a fost enormă; nu a fost numai creatorul limbii române moderne și al mișcării eminesciene care a schimbat orientarea noii poezii în țara sa, dar a devenit și teoreticianul prin excelență al naționalismului român. Acest poet pesimist era în același timp un mare patriot; acest avid devorator al cunoașterii universale credea cu tărie în destinul nației sale și în misiunea istorică a romanității orientale." În ciuda acestor evidențe, mai există rătăciți care contestă patriotismul și caracterul romantic al lui Eminescu. Savurați diversiunea dacă sunteți curioși: (Cristian Tudor Popescu: Eminescu a fost ateu. Eminescu nu a fost român)
În ciuda prejudecăților, Caragiale a fost un patriot convins. Acesta a fost un intelectual lucid ce a încercat să vindece rănile societății. Critica sa anti-românească, plină de umor acid, nu a fost critica unui om ce urăște România. A reprezentat operația unui medic care a vrut să extermine cancerul moral din țară. Ironia, dovada inteligenței sale formidabile, a fost o armă purificatoare pentru cei care și-au putut deschide ochii. Frustrat de incapacitatea sa de a schimba mentalitațile conaționalilor săi, s-a autoexilat la Berlin. Chiar și de acolo a dat dovadă de patriotism. Caragiale și-a iubit așa de tare țara, încat în 1907, grav bolnav de inimă, a venit de la Berlin la Szaged numai ca să-l sprijine pe Ocravian Goga, un alt mare naționalist, întemnițat de Austro-Ungari. Caragiale s-a opus modificării articolului 7 din Constituția de la 1866 care condiționa cetățenia română la apartenența la creștinism.
Îl las pe Petre Tuțea să vorbească despre Goga: Adaug doar că este foarte probabil faptul că Goga a murit de "inimă rea" când a vazut direcția în care se îndrepta România lui 1938.
Intelectualii români nu puteau să se întoarcă în România ocupată de sovietici. Închisoarea și moartea erau sortite celor întorși. Brâncuși a fost refuzat de Dej, nu de poporul român.
Nu țara și-a omorât elitele intelectuale. Valul neiertător al istoriei a faptuit aceste crime. Într-o primă fază au fost sovieticii, apoi scursurile societații românești aduse la lumină de către aceștia. Intelectualii români au luptat cu demintate, până la capăt. Elita clasei politice a facut același lucru. Țăranul român nu a fost nici el mai prejos. Partizanii au rezistat eroic:
Eugen Ionesco a avut motivele sale personale să-și renege originile, nu intru în detalii. Dar a respectat mereu Casa Regală și pe Regele Mihai:
Tinerii pleacă din țară din foarte multe motive. Unul dintre motive este că prezentul românesc nu oferă modele de intelectuali autentici, oameni demni care să lupte pentru idei și credințe. Avem numai oameni de cultură ce luptă pentru bani și interese personale. Aceștia sunt produsul vechiului regim sau oportuniști ce calcă pe cadavre, fără remușcare și fără conștiința unei responsabilități în fața istoriei. Mă refer la cei care au parte de publicitate și sunt promovați, nu generalizez.
Emil Cioran a fost anti-orice Întreaga sa operă reprezintă o critică absolută. Filosoful român nu credea într-un sens al vieții. Pentru acesta, există chiar o imposibilitate de găsire a unui sens al vieții. Există doar o categorisire a oamenilor în oameni mediocrii și oameni speciali. Doar pentru prima categorie de oameni există iluzia unor scope mărețe(în realitate mărunte) și iluzia atingerii fericirii. Totuși, exista o exceptie. "Pe culmile disperării" este o carte ce meditează asupra destinului românesc. În ciuda criticii, acesta propune soluții pentru prima și singura dată. Mai mult, în mai multe scrisori adresate fratelui său, Cioran a mărturisit că îi este dor de locurile natale.
Mircea Eliade a ajuns în pragul nebuniei din două motive. Acest fapt reiese foarte clar din Jurnalul Portughez. Atașat cultural în Portugalia, învață foarte repede limba și scrie o scurtă istorie a României, în portugheză, pentru portughezi. În același an, prima sa soție moare subit iar România este ocupată de URSS. Acest mare istoric al religiilor a ales ortodoxismul. În proza fantastică și în multele sale romane scrise după 1945, regăsim dorul de țară. Un singur exemplu din 1949: " Noi, cei de aici, rupți de pămînt și de neam, regăsim în el tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munților noștri și de la melancolia mării noastre, pînă la cerul nopții românești și teiul înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă. "
Acestea fiind spuse, există o nuanțare foarte importantă de făcut. Sunt convins că domnii Liiceanu și Pleșu sunt conștienți de ce am scris eu și chiar mult mai mult.
Chiar și Pleșu o face dar o folosește într-un mod ipocrit: "Iubirea adevărată nu are nimic de pierdut cînd e dublată de simţul realităţii. Dimpotrivă." Aici se face diferența dintre prezentul mizer și lumina perioadei interbelice.Când exista TVR Cultural, urmăream emisiunea lui Patapievici," Înapoi la argument". O urmăream pentru invitații ei remarcabili precum: Octavian Paler, Solomon Marcus, Neagu Djuvara etc. Patapievici nu are cultura sau opera marilor personalități pe care le judecă cu asprime. Frustrat de micimea sa, îl denigrează pe Eminescu.
Nu a fost pus în poziția de a lupta împotriva a trei imperii, ca Mihai Viteazul. De asta îl numește aventurier. Nu își poate imagina că au existat eroi care au înfruntat orice primejdie, că au existat vizionari ce au depășit cu mult mentalitatea secolului lor. Acesta este exponentul oportuniștilor fără scrupule de care vorbeam. Nu dau citate din "opera" sa, nu vreau să-i fac publicitate. El nu critică pentru a stârpi răul sau pentru a vindeca rănile morale ale românilor, așa cum fac personalitățile de mai sus. Nu critică nici de dragul vindecării noastre de dogme și prejudecăți, conform crezului filosofic. La origine este fizican, nu filosof și asta se vede.
Apreciez editura Humanitas condusă de Gabriel Liiceanu. Pentru cărțile de filosofie(inclusiv Cioran), pentru romanele lui Radu Mărculescu, pentru literatura japoneză tradusă. Totuși, nu pot să nu observ să Humanitas a lansat o puternică campanie anti-românească. Îmi plăceau cărțile lui Lucian Boia. Țin minte că am râs copios citind cartea:" Mitologia științifică a comunismului." A fost o carte foarte bine documentată și comentariile erau pline de umor și ironie fină. Acum istoricul Boia a ajuns să considere că românii nu au drepturi istorice asupra Transilvaniei. Întâmplarea face că am fost la un important târg de carte din București când Boia și-a scos cartea: "Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950 ". Gabriel Liiceanu a ținut un discurs emoționant în care a susținut că intelectualii români au rezistat împotriva totalitarismului. Am fost mișcat de fermitatea lui. Păcat că nu a pus niciodata în practică ideile clamate în discurs.(Numai reacția sa la celebrul:" școala românească scoate tâmpiți" este un exemplu bun...)
Respectând aceeași retorică ca Pleșu, suntem în țara în care "intelectualii" își vând sufletul și conștiința.
Suntem în țara în care valorile au fost inversate. În societatea contemporană există o sinonimie între valori și bunuri iar Constantin Noica, în lucrarea "Modelul Cultural European" argumentează că acest fapt este o greșeală. Pentru filosoful român, bunurile se consumă și în general dezbină pe oameni pe când valoarea se distrubuie fără să se împartă. Oare ce-ar fi spus Noica despre "elevii" săi de la Păltiniș? Suntem în țara în care media promovează știrile negative și anti-românismul. 
Marele istoric Dinu C. Girescu face o sinteză foarte bună: "O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori.(..) Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română se operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern. " 
Suntem în țara care o să devină granița de răsărit a Europei cu Rusia și Uniunea Euroasiatică. Dintr-o perspectivă a istoriei și a relațiilor internaționale, Federația Rusă reprezintă un pericol real pe termen mediu și lung. Nu are ea toată vina, SUA a provocat "marele urs" când a invadat Irakul, Afganistanul și a întins granițele de Est ale Uniunii Europene până în zona de influiență a fostului URSS. În spate, avem o Uniune Europeană foarte dezbinată, condusă de mediocrități. Suntem într-o situație similară cu cea din Evul Mediu. Putem să ne bazăm numai pe noi. 
Suntem în țara în care media însetată de audiență vorbește cu fanatism despre un război iminent cu Rusia. Ea dezinformează și susține că România ar pierde războiul în 30 de minute. Pe internet circulă tot felul de articole de propagandă care spun tot felul de tâmpenii precum: De ce să luptăm noi pentru baronii locali? Dacă nu ar exista ei, aș fi zmeul zmeilor!
Suntem în țara ce se surpă din interior din cauza lipsei de lideri și perspective ce numai aceștia ar putea să ofere. Primul mare teoretician al războilui, Sun Tzu, susținea că o țară poate fi cucerită fără război. Generalul chinez descriea și cum se poate realiza acest deziderat. România de azi se încadrează perfect în aceste strategii. Eu nu pot permite așa ceva!