Postări populare

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Apel la luciditate!

Nu mi-am mai exprimat opinia în legătură cu prezentul românesc de multă vreme. Am reușit să mă cenzurez și să păstrez pentru conștiința mea ceea ce era esențial. La școală am avut o temă despre Eminescu. Așa că l-am recitit pe sărite. Ca de fiecare dată, am rezonat cu multe lucruri scrise de acesta. Vibrația produsă de spiritul său liber a fost suficientă pentru a mă face să vorbesc.
Ce s-a întamplat:" Traian Basescu a decorat mai multe personalitati culturale si ale societatii civile, printre care Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu. Horia Roman Patapievici a fost decorat cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler, iar Gabriel Liiceanu cu Ordinul National ''Steaua Romaniei'' in grad de Ofiter." Un exemplu de verticalitate, Liiceanu a declarat: "Dumneavoastra ati spus in cuvantul pe care ni l-ati adresat ca nu stiti daca ati fost la inaltimea exigentelor macar a unei parti din intelectualitatea romana. Fac parte din acei carora li s-a lipit eticheta de intelectual al lui Basescu si as vrea sa spun cu aceasta ocazie ca ati fost la inaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta. (...) Asta inseamna tocmai ca s-au recunoscut cu valorile lor in activitatea dumnavoastra", a spus Gabriel Liiceanu. Liiceanu a continuat: "Timp de 10 ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim". Băsescu răspunde plin de eleganță: "Cu toate acestea, nu am niciun complex fata de intelectualitatea din Romania, pentru ca, sunt convins, niciunul din ei n-ar conduce un vapor de 300 de metri, asa ca asta e - fiecare, la ce ne pricepem".
Ponta a refuzat să contrasemneze decretele de decorare. Ele au devenit nule. Primul ministru a motivat: "persoane care au făcut deseori declarații și au exprimat opinii anti-românești”. Motivul este unul foarte întemeiat deși mă îndoiesc că Ponta s-a gândit la ce mă gândesc eu. Mult mai probabil acesta a refuzat actul deoarcere i-a văzut pe acești "intelectuali" ca pe niște inamici politici. Speculez, nu am de unde să știu adevărul și nu vreau să comentez mâlul politic în care ne bălăcim.
Total dezinteresat și obiectiv, Gabriel Liiceanu a reacționat:
http://www.contributors.ro/editorial/odata-cu-horia-roman-patapievici-premierul-victor-ponta-ii-exileaza-din-cultura-romana-pe-mihai-eminescu-i-l-caragiale-octavian-goga-și-emil-cioran/
"Suntem înclinați să credem că, dacă ar fi fost pus în situația de a contrasemna decorarea lui Eminescu, Caragiale, Goga ori Cioran, dl Victor Ponta, indignat de următoarele „declarații și opinii anti-românești” ale acestora, ar fi scris la fel de nervos NU". Domnul Liiceanu continuă și dă câte un citat ce vrea să exemplifice remarci anti-românești a acestor mari personalități.
Ceva asemănător scrie și Pleșu:
http://adevarul.ro/news/societate/mica-antologie-patriotism-amarat-1_53660a9e0d133766a8575fdc/index.html
"Suntem în ţara din care Caragiale a fugit exasperat, ţara în care Eminescu şi-a pierdut minţile, ţara care a refuzat, iresponsabil, oferta făcută de Brâncuşi, la bătrîneţe: aceea de a-şi lăsa întreaga operă compatrioţilor săi. Ţara care şi-a omorît elitele în puşcărie, ţara în care n-au mai vrut să se întoarcă Mircea Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Ţara din care pleacă, mereu, tineri excepţionali şi nu doar ca să se căpătuiască, ţara care furnizează Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utilizaţi şi prost plătiţi la ei acasă. Nu pot decît să sper că, sub această pojghiţă de mizerie, există şi o altă ţară, ţara unor oameni cuviincioşi şi cinstiţi, ţara celor care ştiu să se respecte între ei şi să nu se lase manipulaţi de cîteva trupe barbare de oameni stricaţi şi stricători de suflete."
Să o iau în ordine. Scoase din context, citatele date de Liiceanu și Pleșu sunt manipulatorii pentru cineva fără cultură generală. Nu cred că trebuie să demonstrez patriotismul lui Eminescu. S-au scris biblioteci despre acest aspect. Dau doar un exemplu, Mircea Eliade:" Dar influența exercitată de Eminescu a fost enormă; nu a fost numai creatorul limbii române moderne și al mișcării eminesciene care a schimbat orientarea noii poezii în țara sa, dar a devenit și teoreticianul prin excelență al naționalismului român. Acest poet pesimist era în același timp un mare patriot; acest avid devorator al cunoașterii universale credea cu tărie în destinul nației sale și în misiunea istorică a romanității orientale." În ciuda acestor evidențe, mai există rătăciți care contestă patriotismul și caracterul romantic al lui Eminescu. Savurați diversiunea dacă sunteți curioși: (Cristian Tudor Popescu: Eminescu a fost ateu. Eminescu nu a fost român) 
https://www.youtube.com/watch?v=ACR11XytggE
În ciuda prejudecăților, Caragiale a fost un patriot convins. Acesta a fost un intelectual lucid ce a încercat să vindece rănile societății. Critica sa anti-românească, plină de umor acid, nu a fost critica unui om ce urăște România. A reprezentat operația unui medic care a vrut să extermine cancerul moral din țară. Ironia, dovada inteligenței sale formidabile, a fost o armă purificatoare pentru cei care și-au putut deschide ochii. Frustrat de incapacitatea sa de a schimba mentalitațile conaționalilor săi, s-a autoexilat la Berlin. Chiar și de acolo a dat dovadă de patriotism. Caragiale și-a iubit așa de tare țara, încat în 1907, grav bolnav de inimă, a venit de la Berlin la Szaged numai ca să-l sprijine pe Ocravian Goga, un alt mare naționalist, întemnițat de Austro-Ungari. Caragiale s-a opus modificării articolului 7 din Constituția de la 1866 care condiționa cetățenia română la apartenența la creștinism.
Îl las pe Petre Tuțea să vorbească despre Goga: 
https://www.youtube.com/watch?v=45O_aV5eY4c Adaug doar că este foarte probabil faptul că Goga a murit de "inimă rea" când a vazut direcția în care se îndrepta România lui 1938.
Intelectualii români nu puteau să se întoarcă în România ocupată de sovietici. Închisoarea și moartea erau sortite celor întorși. Brâncuși a fost refuzat de Dej, nu de poporul român.
Nu țara și-a omorât elitele intelectuale. Valul neiertător al istoriei a faptuit aceste crime. Într-o primă fază au fost sovieticii, apoi scursurile societații românești aduse la lumină de către aceștia. Intelectualii români au luptat cu demintate, până la capăt. Elita clasei politice a facut același lucru. Țăranul român nu a fost nici el mai prejos. Partizanii au rezistat eroic:
https://www.youtube.com/watch?v=H9JXK89Cr8M
Eugen Ionesco a avut motivele sale personale să-și renege originile, nu intru în detalii. Dar a respectat mereu Casa Regală și pe Regele Mihai:
https://www.youtube.com/watch?v=Zh-PMPXpvJc
Tinerii pleacă din țară din foarte multe motive. Unul dintre motive este că prezentul românesc nu oferă modele de intelectuali autentici, oameni demni care să lupte pentru idei și credințe. Avem numai oameni de cultură ce luptă pentru bani și interese personale. Aceștia sunt produsul vechiului regim sau oportuniști ce calcă pe cadavre, fără remușcare și fără conștiința unei responsabilități în fața istoriei. Mă refer la cei care au parte de publicitate și sunt promovați, nu generalizez.
Emil Cioran a fost anti-orice Întreaga sa operă reprezintă o critică absolută. Filosoful român nu credea într-un sens al vieții. Pentru acesta, există chiar o imposibilitate de găsire a unui sens al vieții. Există doar o categorisire a oamenilor în oameni mediocrii și oameni speciali. Doar pentru prima categorie de oameni există iluzia unor scope mărețe(în realitate mărunte) și iluzia atingerii fericirii. Totuși, exista o exceptie. "Pe culmile disperării" este o carte ce meditează asupra destinului românesc. În ciuda criticii, acesta propune soluții pentru prima și singura dată. Mai mult, în mai multe scrisori adresate fratelui său, Cioran a mărturisit că îi este dor de locurile natale.

http://www.tvrplus.ro/emisiune-exercitiu-de-admiratie-4481
Mircea Eliade a ajuns în pragul nebuniei din două motive. Acest fapt reiese foarte clar din Jurnalul Portughez. Atașat cultural în Portugalia, învață foarte repede limba și scrie o scurtă istorie a României, în portugheză, pentru portughezi. În același an, prima sa soție moare subit iar România este ocupată de URSS. Acest mare istoric al religiilor a ales ortodoxismul. În proza fantastică și în multele sale romane scrise după 1945, regăsim dorul de țară. Un singur exemplu din 1949: " Noi, cei de aici, rupți de pămînt și de neam, regăsim în el tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munților noștri și de la melancolia mării noastre, pînă la cerul nopții românești și teiul înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă. "
Acestea fiind spuse, există o nuanțare foarte importantă de făcut. Sunt convins că domnii Liiceanu și Pleșu sunt conștienți de ce am scris eu și chiar mult mai mult.
Chiar și Pleșu o face dar o folosește într-un mod ipocrit: "Iubirea adevărată nu are nimic de pierdut cînd e dublată de simţul realităţii. Dimpotrivă." Aici se face diferența dintre prezentul mizer și lumina perioadei interbelice.Când exista TVR Cultural, urmăream emisiunea lui Patapievici," Înapoi la argument". O urmăream pentru invitații ei remarcabili precum: Octavian Paler, Solomon Marcus, Neagu Djuvara etc. Patapievici nu are cultura sau opera marilor personalități pe care le judecă cu asprime. Frustrat de micimea sa, îl denigrează pe Eminescu.
Nu a fost pus în poziția de a lupta împotriva a trei imperii, ca Mihai Viteazul. De asta îl numește aventurier. Nu își poate imagina că au existat eroi care au înfruntat orice primejdie, că au existat vizionari ce au depășit cu mult mentalitatea secolului lor. Acesta este exponentul oportuniștilor fără scrupule de care vorbeam. Nu dau citate din "opera" sa, nu vreau să-i fac publicitate. El nu critică pentru a stârpi răul sau pentru a vindeca rănile morale ale românilor, așa cum fac personalitățile de mai sus. Nu critică nici de dragul vindecării noastre de dogme și prejudecăți, conform crezului filosofic. La origine este fizican, nu filosof și asta se vede.
Apreciez editura Humanitas condusă de Gabriel Liiceanu. Pentru cărțile de filosofie(inclusiv Cioran), pentru romanele lui Radu Mărculescu, pentru literatura japoneză tradusă. Totuși, nu pot să nu observ să Humanitas a lansat o puternică campanie anti-românească. Îmi plăceau cărțile lui Lucian Boia. Țin minte că am râs copios citind cartea:" Mitologia științifică a comunismului." A fost o carte foarte bine documentată și comentariile erau pline de umor și ironie fină. Acum istoricul Boia a ajuns să considere că românii nu au drepturi istorice asupra Transilvaniei. Întâmplarea face că am fost la un important târg de carte din București când Boia și-a scos cartea: "Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950 ". Gabriel Liiceanu a ținut un discurs emoționant în care a susținut că intelectualii români au rezistat împotriva totalitarismului. Am fost mișcat de fermitatea lui. Păcat că nu a pus niciodata în practică ideile clamate în discurs.(Numai reacția sa la celebrul:" școala românească scoate tâmpiți" este un exemplu bun...)
Respectând aceeași retorică ca Pleșu, suntem în țara în care "intelectualii" își vând sufletul și conștiința.
Suntem în țara în care valorile au fost inversate. În societatea contemporană există o sinonimie între valori și bunuri iar Constantin Noica, în lucrarea "Modelul Cultural European" argumentează că acest fapt este o greșeală. Pentru filosoful român, bunurile se consumă și în general dezbină pe oameni pe când valoarea se distrubuie fără să se împartă. Oare ce-ar fi spus Noica despre "elevii" săi de la Păltiniș? Suntem în țara în care media promovează știrile negative și anti-românismul. 
Marele istoric Dinu C. Girescu face o sinteză foarte bună: "O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori.(..) Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română se operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern. " 
Suntem în țara care o să devină granița de răsărit a Europei cu Rusia și Uniunea Euroasiatică. Dintr-o perspectivă a istoriei și a relațiilor internaționale, Federația Rusă reprezintă un pericol real pe termen mediu și lung. Nu are ea toată vina, SUA a provocat "marele urs" când a invadat Irakul, Afganistanul și a întins granițele de Est ale Uniunii Europene până în zona de influiență a fostului URSS. În spate, avem o Uniune Europeană foarte dezbinată, condusă de mediocrități. Suntem într-o situație similară cu cea din Evul Mediu. Putem să ne bazăm numai pe noi. 
Suntem în țara în care media însetată de audiență vorbește cu fanatism despre un război iminent cu Rusia. Ea dezinformează și susține că România ar pierde războiul în 30 de minute. Pe internet circulă tot felul de articole de propagandă care spun tot felul de tâmpenii precum: De ce să luptăm noi pentru baronii locali? Dacă nu ar exista ei, aș fi zmeul zmeilor!
Suntem în țara ce se surpă din interior din cauza lipsei de lideri și perspective ce numai aceștia ar putea să ofere. Primul mare teoretician al războilui, Sun Tzu, susținea că o țară poate fi cucerită fără război. Generalul chinez descriea și cum se poate realiza acest deziderat. România de azi se încadrează perfect în aceste strategii. Eu nu pot permite așa ceva!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu